enjoying life II
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
salut
ieri am primit un telefon de la mama... era ingrijorata. a citit pe blog ca imi place viatza prea mult si m-a sunat sa intrebe daca nu cumva imi place din cauza vreunui viciu, cum ar fi bautura sau jocurile de noroc.
hehe nu, nu asta e motivul. motivul e ca melbourne-ul e fain (pana acum) si in afara de vreme care e de-a dreptul incredibila, ma trateaza foarte bine (iarasi - pana acum, poate nu am vazut partile urate). ieri n-a plouat si i-am zis prietenului meu turc: ce zi frumoasa, n-a plouat deloc. dupa care mi-am dat seama ca trebuie sa ai parte de o vreme tare nasoala ca sa fii bucuros ca "n-a plouat azi"...
totusi nu e la fel de nasol ca in anglia, unde in iunie/iulie muream de frig si era un vant fantastic. dar nici pe departe asa de frumos ca in queensland, unde am rezistat un an intreg sa ma duc la tren cu bicicleta.
http://www.earthsci.unimelb.edu.au/~awatkins/melbrain.html
- last week sau accumulated rainfall. in "accumulated rainfall", fiecare pas in sus e un eveniment ploios. dupa cate se vede, se intampla foarte des :(
***
in orashelul meu provincial, nu prea ai ce face, e destul de... anglo-saxon. emigrantzii pe care-i mai vezi, indieni si destul de putini europeni/asiatici. ceea ce ma determina ca, daca vreau sa ies in orash, sa ma duc in melbourne. se vede diferentza intre componentza populatziei fatza de brisbane, acolo sunt foarte multi asiatici (brisbane e korea-town, o gramada de coreeni merg la studii) insa in general asiaticii de acolo sunt "proaspat emigrantzi". in mel, e putin diferit - gasesti multzi vietnamezi, chinezi, malaezieni, africani (mult mai multzi africani decat in bris) si o mare parte dintre ei sunt nascutzi/crescutzi aici sau venitzi la varste fragede, ceea ce inseamna ca au o cultura mixta - parte ozzie, parte asiatica - cu rezultate interesante. depinzand de persoana, pot avea partzi mai bune din ambele culturi sau partzi mai putin atragatoare (pentru mine). oricum, e placut si o chestie noua.
***
v-am zis de colega noastra de casa? avem o colega, buna de pus in vitrina. nu prea vine acasa (ceea ce e foarte bine), insa cand vine se poarta de parca a fost crescuta in padure. ii zici salut - nici nu raspunde si se uita toata ziua la televizor (/ul meu hehe). nush' de ce, dar am senzatzia ca se gandeste ca daca se concentreaza suficient si nu ne baga in seama deloc (restul de colegi), poate o sa disparem.
in consecintza, si noi ne purtam de parca n-ar exista - cateodata se simte tensiunea groasa s-o tai cu cutzitul. i-am oferit niste vin acum cateva zile si n-a vrut... tzeapa ei ca era vin bun.
tot vorbind de colega, cred ca o confuzez la maxim. in general, ai doua tipuri de emigrantzi: o majoritate care se simt ca "la altcineva acasa" -in consecintza sunt foarte timoratzi si stresatzi (vezi subsemnatul in vremurile demult apuse, cand un security gard mi-a facut viatza amara rau de tot doar pentru ca l-am lasat - grupul asta e mai putin predominant in sydney/mel, dar puternic in bris sau orashele de provincie) si cealalta parte (vezi subsemnatul in ziua de azi), care vorbesc limba destul de fluent (aici nu ma refer la cunoasterea limbii in sine, dar la substratul cultural care vine cu ea), au slujbe de profesionisti intr-un domeniu oarecare si inghit porcariile mai greu. faza ciudata e ca, atunci cand vorbesc cu "turcul meu" folosesc un limbaj ne-corect gramatical, fara multe prepozitzii si cu un puternic accent est-european/slavic. nush' de ce, mi se intampla si cu uzbekistanezul. acum, imagine amuzanta: cartoful nostru de canapea (couch potato) se uita la televizor, noi vorbeam veseli si fara probleme in living. mi-a sunat telefonul, am raspuns si stilul s-a schimbat rapid, am inceput sa vorbesc ca de obicei - o engleza corecta si cu un accent mult diminuat. haha, i s-a oprit filmul tipei, i se vedea pe fatza nedumerirea si surpriza. foarte tare!
***
acum vreo saptamana, mergeam cu bicicleta incet de tot (un deal destul de serios) pe trotuar (am voie). aveam viteza de pedestrian, soseaua era blocata de masini si la fel o intrare laterala. mergand incet, am observat luminile de marsharier ale unei masini exact cand treceam prin spatele ei (masina iesea din parcare pe intrarea laterala). dat in frane, tzoacla s-a oprit instant si eu am cazut (eram pe cursiera si acolo ai pantofii prinsi in pedale, fazele sunt ca in filmele cu prosti - efectiv cazi cu picioarele in pedale. trist...). ma ridic siconversatzia urmeaza:
"ce faci?!?"
ea, ingrijorata (se pare): "esti ok?"
"da, dar nu din cauza ta! de ce nu te uitzi?"
"a, pai am incercat sa fac loc (desi ea se bagase aiurea in cealalta strada)! tu de ce esti pe trotuar?!?"
(adica in loc sa zica "imi pare rau, scuze" se ia de mine - dupa cum am zis, mergeam foarte incet, ca un pedestrash)
"pentru ca-i legal!"
"si de ce nu portzi casca"?
"ca sa ma omori mai bine cand ma lovesti"
a mai zis ceva tampenie, de genul "pai sa portzi casca, bla bla" moment la care am preferat sa plec ca sa nu se lase cu violentze.
oare o fi chiar asa greu sa zici "imi pare rau!"?? chiar se merita riscul numai ca sa te potzi mintzi ca n-ai gresit? totzi gresim... ce-o fi asa de greu? atitudinea ei e similara cu a cuiva care nu-ti da prioritate, il evitzi in ultimul moment si-apoi (tot el) te intreaba de ce nu portzi centura de sigurantza.
***
iarasi vorbind de casti... un coleg de la servici, baiat tinerel - 27-28 de ani, mare proponent al "legii obligatorii pentru folosirea castilor". chiar era foarte uimit ca eu nu prea o folosesc. am avut o discutzie destul de lunga, in care atitudinea lui era: "ai o datorie de grija sa ii protejezi pe cei care nu se pot proteja singuri". stia ca (virgula) castile nu au o eficientza foarte mare, ca nu iti protejeaza partzile laterale ale capului aproape deloc (numai crestetul - de cate ori v-atzi lovit in moalele capului cand ati mers cu bicicleta?), ca o majoritate covarsitoare a ciclistilor nu le pun corect pe cap si ca (iarasi) majoritatea covarsitoare a castilor nu sunt in stare buna, dar tot insista. de ce? partea asta cu "health and safety" e atat de puternica in australia, ceva incredibil. cam ca in comunism, dar in alt sens.
tipul asta (care e baiat foarte de treaba dealtfel) ma face sa ma simt foarte trist. un caz perfect de spalare pe creier cu propaganda aiurea. din nefericire, putini stau sa se gandeasca mai adanc la opiniile pe care le au... sau cum ar trebui sa ai grija de aproapele tau - care nu vrea sa fie ajutat! (de exemplu, daca chiar vrei sa ai grija de mine, castile ar trebui sa fie gratis). sunt atat de multe motive ca sa NU legislezi purtarea de casca (pot sa le expun altcandva, daca va intereseaza) si baietzii astia nu le pot intelege, pentru ca, dupa cum am zis... indoctrinarea e serioasa rau. oricum, nu ma intereseaza prea mult (cel putin pe moment), chiar ieri am facut ceva kilometri cand am iesit de la servici si nu m-a oprit nimeni sa ma intre be de ce ma simt bine cu parul in vant.
***
duminica a fost "around the bay in a day|". o calareala ciclistica de 250km (evenimentul principal), in care te duci in jurul golfului Philip (asa cred ca-i zice) impreuna cu o gramada de altzi ciclisti. n-am fost, dar am aflat pentru ca m-am dus la o alergare in oras si am ajuns la "alexandra gardens", parculetzul unde s-a organizat toata treaba. lume multa, o gramada de firme ciclistice de haine (2xu, netti) sau de componente/biciclete (trek, sram, chiar si malvern star). malvern star e o firma de biciclete din (surpriza-surpriza) malvern, care e o suburbie la vreo 20 de minute de city. partea frumoasa e ca au avut (astia de la malvern) doua biciclete pentru "incercare". am fost uimit, bicicletele erau echipate cu grupset "dura-ace" (schimbatoare, frane, pinioane, etc. de cea mai inalta calitate - dura-ace e linia de varf de la shimano). tzoaclele astea erau evaluate la 6000 de dolari/bucata (cu componente ultegra cica erau 4000 si cu 105 erau 2500, acelasi cadru). m-a mirat pentru ca si-au adus bicicleta cu cele mai tari componente (ar fi putut sa le echipeze cu shimano 105, diferentza n-ar fi fost asa de mare) la o chestie de risc ridicat. prietenul meu cel turc nu prea era obisnuit cu cursiere, chiar era sa cada fix cand s-a pus pe ea, dar baietzii n-au protestat, nu i-au luat-o... l-au lasat in pace. si cand le-am luat, tot ce au vrut a fost sa ne punem datele de la cartea de identitate pe un formular, nici macar nu au verificat numerele si el a folosit o carte de identitate turceasca. va puteti imagina chestia asta? in ro, sa imprumutzi ceva de ~5000 de euro si sa le dai o carte de identitate din coreea, de exemplu? nici n-au scanat-o, nimic. uau!
tzoacla in sine a fost oarecum ok, desi o simtzeai ca e cam adormita. ca si exemplu, pe a mea, cand urc un deal, imi vine sa strig: "it's ALIVE!"
pe asta, imi venea sa zic: "it's... somewhat breathing, but not really awake. maybe it's in a coma?". hahaha. ma rog, asta-i diferentza intre carbon si aluminiu. foarte confortabila insa, bicicla. cand o sa imbatranesc, daca ma iciclez, imi iau o adormita de-asta, sa ma simt confortabil. :)
o alta faza faina la "around the bay in a day" a fost ca erau haine ciclistice la supermegaoferta. de exemplu, tricouri netti din material special (stiti voi), la 10 dolari. am cheltuit o gramada, mi-am facut stoc de tricouri pe catziva ani, cred.
***
excursia la cazinou a fost educatzionala pentru ca am vorbit, printre altele, cu doi colegi care aveau niste opinii foarte... interesante. unul nu suporta indienii, una nu suporta aboriginezii. el cica avea amici indieni (o fi fost), dar -efectiv - zicea ca are o problema si nu-i suporta. dar nu se considera rasist. hmmmm...
gagica spunea ca nu suporta aborigenezii (care sunt persecutatzi la greu, inca - mai e mult, mult de mers pana o sa aiba bietzii de ei sanse egale). faza amuzanta e ca in victoria nici nu prea sunt aborigenezi, tare putini! nici ea nu era rasista.
oricum, o parte si mai interesanta a discutziei a fost cand tipa zicea ca, atunci cand merge intr-o alta tzara, nu-i place sa intre prea in detalii - eu spuneam ca imi place foarte mult sa cunosc, prefer sa fiu un calator, nu un turist si consider ca, pentru a zgaria putin suprafatza ai nevoie de cel putin 6 luni in tzara respectiva, eventual cu un servici. ma rog, ea prefera faptul ca atunci cand te duci ca turist, esti tratat foarte bine (pentru ca oamenii vor ca sa te intorci - hahaha, se vede ca n-a fost in ro) si ca ei ii e de ajuns. motivul ei: daca treci de suprafatza, vei gasi peste tot un strigat de ajutor, iar ea e o persoana care nu poate sa stea asa, simte nevoia sa ajute atunci cand oamenii au nevoie de ajutor. in consecintza, nu vrea sa se simta prost in vacantza si sa sufere pentru suferintza altora, sa ii ajute... deci prefera sa nu cunoasca. banuiesc ca in australia lucrurile sunt perfecte si nimeni n-are probleme (procentajul de probleme psihice aici e destul de mare, iar vicii precum jocurile sau bautura sunt destul de raspandite. violentza generata de alcool, la fel. nu am trait in multe locuri atat de mult, dar stiu ca in germania ai voie sa bei pe strada, in ro poti cumpara alcool oriunde, in coreea la fel - si totusi, la bautura oamenii nu par chiar atat de agresivi ca aici, unde ai legi de vanzare a alcoolului mult mai stricte decat... altundeva).
***
duminica (dupa ce am fost la o alergare dimineatza), am tras o partida de innot seara, in piscina incalzita a complexului de apartamente unde stam (pe moment). la care turcul meu prieten, dupa cateva ture, se uita la mine si zice:
"man, trebuie sa facem bani".
m-am uitat la el si l-am intzeles imediat. viatza e frumoasa in city, mai ales cand esti student internatzional si te apasa stresul viitorului, al banilor... nu stii ce se va intampla, ai posibilitatzi limitate, si cand vezi o idee cum poate fi, fatza de cum e, te gandesti: da. trebuie sa fac niste bani!
in mod interesant, are si el aceeasi idee ca mine: banii n-au valoare, ceea ce are valoare e timpul. banii sunt un vehicol pentru libertate. imi place perspectiva asta.
***
vine primavara.
m-am apucat sa va scriu mesajul ieri (in tren spre servici), iar azi il termin. deci nu v-am spus ca ieri a fost o zi superba, de-a dreptul. asa ca azi dimineatza, cand ma spalam pe dintzi m-am uitat in oglinda si mi-am zis: "asta e, baiete. melbourne scrie pe tine." n-are vreme (de obicei), dar are... cam orice altceva iti doresti.
sper ca sentimentul asta sa tzina, ca e tare frumos.
ieri am primit un telefon de la mama... era ingrijorata. a citit pe blog ca imi place viatza prea mult si m-a sunat sa intrebe daca nu cumva imi place din cauza vreunui viciu, cum ar fi bautura sau jocurile de noroc.
hehe nu, nu asta e motivul. motivul e ca melbourne-ul e fain (pana acum) si in afara de vreme care e de-a dreptul incredibila, ma trateaza foarte bine (iarasi - pana acum, poate nu am vazut partile urate). ieri n-a plouat si i-am zis prietenului meu turc: ce zi frumoasa, n-a plouat deloc. dupa care mi-am dat seama ca trebuie sa ai parte de o vreme tare nasoala ca sa fii bucuros ca "n-a plouat azi"...
totusi nu e la fel de nasol ca in anglia, unde in iunie/iulie muream de frig si era un vant fantastic. dar nici pe departe asa de frumos ca in queensland, unde am rezistat un an intreg sa ma duc la tren cu bicicleta.
http://www.earthsci.unimelb.edu.au/~awatkins/melbrain.html
- last week sau accumulated rainfall. in "accumulated rainfall", fiecare pas in sus e un eveniment ploios. dupa cate se vede, se intampla foarte des :(
***
in orashelul meu provincial, nu prea ai ce face, e destul de... anglo-saxon. emigrantzii pe care-i mai vezi, indieni si destul de putini europeni/asiatici. ceea ce ma determina ca, daca vreau sa ies in orash, sa ma duc in melbourne. se vede diferentza intre componentza populatziei fatza de brisbane, acolo sunt foarte multi asiatici (brisbane e korea-town, o gramada de coreeni merg la studii) insa in general asiaticii de acolo sunt "proaspat emigrantzi". in mel, e putin diferit - gasesti multzi vietnamezi, chinezi, malaezieni, africani (mult mai multzi africani decat in bris) si o mare parte dintre ei sunt nascutzi/crescutzi aici sau venitzi la varste fragede, ceea ce inseamna ca au o cultura mixta - parte ozzie, parte asiatica - cu rezultate interesante. depinzand de persoana, pot avea partzi mai bune din ambele culturi sau partzi mai putin atragatoare (pentru mine). oricum, e placut si o chestie noua.
***
v-am zis de colega noastra de casa? avem o colega, buna de pus in vitrina. nu prea vine acasa (ceea ce e foarte bine), insa cand vine se poarta de parca a fost crescuta in padure. ii zici salut - nici nu raspunde si se uita toata ziua la televizor (/ul meu hehe). nush' de ce, dar am senzatzia ca se gandeste ca daca se concentreaza suficient si nu ne baga in seama deloc (restul de colegi), poate o sa disparem.
in consecintza, si noi ne purtam de parca n-ar exista - cateodata se simte tensiunea groasa s-o tai cu cutzitul. i-am oferit niste vin acum cateva zile si n-a vrut... tzeapa ei ca era vin bun.
tot vorbind de colega, cred ca o confuzez la maxim. in general, ai doua tipuri de emigrantzi: o majoritate care se simt ca "la altcineva acasa" -in consecintza sunt foarte timoratzi si stresatzi (vezi subsemnatul in vremurile demult apuse, cand un security gard mi-a facut viatza amara rau de tot doar pentru ca l-am lasat - grupul asta e mai putin predominant in sydney/mel, dar puternic in bris sau orashele de provincie) si cealalta parte (vezi subsemnatul in ziua de azi), care vorbesc limba destul de fluent (aici nu ma refer la cunoasterea limbii in sine, dar la substratul cultural care vine cu ea), au slujbe de profesionisti intr-un domeniu oarecare si inghit porcariile mai greu. faza ciudata e ca, atunci cand vorbesc cu "turcul meu" folosesc un limbaj ne-corect gramatical, fara multe prepozitzii si cu un puternic accent est-european/slavic. nush' de ce, mi se intampla si cu uzbekistanezul. acum, imagine amuzanta: cartoful nostru de canapea (couch potato) se uita la televizor, noi vorbeam veseli si fara probleme in living. mi-a sunat telefonul, am raspuns si stilul s-a schimbat rapid, am inceput sa vorbesc ca de obicei - o engleza corecta si cu un accent mult diminuat. haha, i s-a oprit filmul tipei, i se vedea pe fatza nedumerirea si surpriza. foarte tare!
***
acum vreo saptamana, mergeam cu bicicleta incet de tot (un deal destul de serios) pe trotuar (am voie). aveam viteza de pedestrian, soseaua era blocata de masini si la fel o intrare laterala. mergand incet, am observat luminile de marsharier ale unei masini exact cand treceam prin spatele ei (masina iesea din parcare pe intrarea laterala). dat in frane, tzoacla s-a oprit instant si eu am cazut (eram pe cursiera si acolo ai pantofii prinsi in pedale, fazele sunt ca in filmele cu prosti - efectiv cazi cu picioarele in pedale. trist...). ma ridic siconversatzia urmeaza:
"ce faci?!?"
ea, ingrijorata (se pare): "esti ok?"
"da, dar nu din cauza ta! de ce nu te uitzi?"
"a, pai am incercat sa fac loc (desi ea se bagase aiurea in cealalta strada)! tu de ce esti pe trotuar?!?"
(adica in loc sa zica "imi pare rau, scuze" se ia de mine - dupa cum am zis, mergeam foarte incet, ca un pedestrash)
"pentru ca-i legal!"
"si de ce nu portzi casca"?
"ca sa ma omori mai bine cand ma lovesti"
a mai zis ceva tampenie, de genul "pai sa portzi casca, bla bla" moment la care am preferat sa plec ca sa nu se lase cu violentze.
oare o fi chiar asa greu sa zici "imi pare rau!"?? chiar se merita riscul numai ca sa te potzi mintzi ca n-ai gresit? totzi gresim... ce-o fi asa de greu? atitudinea ei e similara cu a cuiva care nu-ti da prioritate, il evitzi in ultimul moment si-apoi (tot el) te intreaba de ce nu portzi centura de sigurantza.
***
iarasi vorbind de casti... un coleg de la servici, baiat tinerel - 27-28 de ani, mare proponent al "legii obligatorii pentru folosirea castilor". chiar era foarte uimit ca eu nu prea o folosesc. am avut o discutzie destul de lunga, in care atitudinea lui era: "ai o datorie de grija sa ii protejezi pe cei care nu se pot proteja singuri". stia ca (virgula) castile nu au o eficientza foarte mare, ca nu iti protejeaza partzile laterale ale capului aproape deloc (numai crestetul - de cate ori v-atzi lovit in moalele capului cand ati mers cu bicicleta?), ca o majoritate covarsitoare a ciclistilor nu le pun corect pe cap si ca (iarasi) majoritatea covarsitoare a castilor nu sunt in stare buna, dar tot insista. de ce? partea asta cu "health and safety" e atat de puternica in australia, ceva incredibil. cam ca in comunism, dar in alt sens.
tipul asta (care e baiat foarte de treaba dealtfel) ma face sa ma simt foarte trist. un caz perfect de spalare pe creier cu propaganda aiurea. din nefericire, putini stau sa se gandeasca mai adanc la opiniile pe care le au... sau cum ar trebui sa ai grija de aproapele tau - care nu vrea sa fie ajutat! (de exemplu, daca chiar vrei sa ai grija de mine, castile ar trebui sa fie gratis). sunt atat de multe motive ca sa NU legislezi purtarea de casca (pot sa le expun altcandva, daca va intereseaza) si baietzii astia nu le pot intelege, pentru ca, dupa cum am zis... indoctrinarea e serioasa rau. oricum, nu ma intereseaza prea mult (cel putin pe moment), chiar ieri am facut ceva kilometri cand am iesit de la servici si nu m-a oprit nimeni sa ma intre be de ce ma simt bine cu parul in vant.
***
duminica a fost "around the bay in a day|". o calareala ciclistica de 250km (evenimentul principal), in care te duci in jurul golfului Philip (asa cred ca-i zice) impreuna cu o gramada de altzi ciclisti. n-am fost, dar am aflat pentru ca m-am dus la o alergare in oras si am ajuns la "alexandra gardens", parculetzul unde s-a organizat toata treaba. lume multa, o gramada de firme ciclistice de haine (2xu, netti) sau de componente/biciclete (trek, sram, chiar si malvern star). malvern star e o firma de biciclete din (surpriza-surpriza) malvern, care e o suburbie la vreo 20 de minute de city. partea frumoasa e ca au avut (astia de la malvern) doua biciclete pentru "incercare". am fost uimit, bicicletele erau echipate cu grupset "dura-ace" (schimbatoare, frane, pinioane, etc. de cea mai inalta calitate - dura-ace e linia de varf de la shimano). tzoaclele astea erau evaluate la 6000 de dolari/bucata (cu componente ultegra cica erau 4000 si cu 105 erau 2500, acelasi cadru). m-a mirat pentru ca si-au adus bicicleta cu cele mai tari componente (ar fi putut sa le echipeze cu shimano 105, diferentza n-ar fi fost asa de mare) la o chestie de risc ridicat. prietenul meu cel turc nu prea era obisnuit cu cursiere, chiar era sa cada fix cand s-a pus pe ea, dar baietzii n-au protestat, nu i-au luat-o... l-au lasat in pace. si cand le-am luat, tot ce au vrut a fost sa ne punem datele de la cartea de identitate pe un formular, nici macar nu au verificat numerele si el a folosit o carte de identitate turceasca. va puteti imagina chestia asta? in ro, sa imprumutzi ceva de ~5000 de euro si sa le dai o carte de identitate din coreea, de exemplu? nici n-au scanat-o, nimic. uau!
tzoacla in sine a fost oarecum ok, desi o simtzeai ca e cam adormita. ca si exemplu, pe a mea, cand urc un deal, imi vine sa strig: "it's ALIVE!"
pe asta, imi venea sa zic: "it's... somewhat breathing, but not really awake. maybe it's in a coma?". hahaha. ma rog, asta-i diferentza intre carbon si aluminiu. foarte confortabila insa, bicicla. cand o sa imbatranesc, daca ma iciclez, imi iau o adormita de-asta, sa ma simt confortabil. :)
o alta faza faina la "around the bay in a day" a fost ca erau haine ciclistice la supermegaoferta. de exemplu, tricouri netti din material special (stiti voi), la 10 dolari. am cheltuit o gramada, mi-am facut stoc de tricouri pe catziva ani, cred.
***
excursia la cazinou a fost educatzionala pentru ca am vorbit, printre altele, cu doi colegi care aveau niste opinii foarte... interesante. unul nu suporta indienii, una nu suporta aboriginezii. el cica avea amici indieni (o fi fost), dar -efectiv - zicea ca are o problema si nu-i suporta. dar nu se considera rasist. hmmmm...
gagica spunea ca nu suporta aborigenezii (care sunt persecutatzi la greu, inca - mai e mult, mult de mers pana o sa aiba bietzii de ei sanse egale). faza amuzanta e ca in victoria nici nu prea sunt aborigenezi, tare putini! nici ea nu era rasista.
oricum, o parte si mai interesanta a discutziei a fost cand tipa zicea ca, atunci cand merge intr-o alta tzara, nu-i place sa intre prea in detalii - eu spuneam ca imi place foarte mult sa cunosc, prefer sa fiu un calator, nu un turist si consider ca, pentru a zgaria putin suprafatza ai nevoie de cel putin 6 luni in tzara respectiva, eventual cu un servici. ma rog, ea prefera faptul ca atunci cand te duci ca turist, esti tratat foarte bine (pentru ca oamenii vor ca sa te intorci - hahaha, se vede ca n-a fost in ro) si ca ei ii e de ajuns. motivul ei: daca treci de suprafatza, vei gasi peste tot un strigat de ajutor, iar ea e o persoana care nu poate sa stea asa, simte nevoia sa ajute atunci cand oamenii au nevoie de ajutor. in consecintza, nu vrea sa se simta prost in vacantza si sa sufere pentru suferintza altora, sa ii ajute... deci prefera sa nu cunoasca. banuiesc ca in australia lucrurile sunt perfecte si nimeni n-are probleme (procentajul de probleme psihice aici e destul de mare, iar vicii precum jocurile sau bautura sunt destul de raspandite. violentza generata de alcool, la fel. nu am trait in multe locuri atat de mult, dar stiu ca in germania ai voie sa bei pe strada, in ro poti cumpara alcool oriunde, in coreea la fel - si totusi, la bautura oamenii nu par chiar atat de agresivi ca aici, unde ai legi de vanzare a alcoolului mult mai stricte decat... altundeva).
***
duminica (dupa ce am fost la o alergare dimineatza), am tras o partida de innot seara, in piscina incalzita a complexului de apartamente unde stam (pe moment). la care turcul meu prieten, dupa cateva ture, se uita la mine si zice:
"man, trebuie sa facem bani".
m-am uitat la el si l-am intzeles imediat. viatza e frumoasa in city, mai ales cand esti student internatzional si te apasa stresul viitorului, al banilor... nu stii ce se va intampla, ai posibilitatzi limitate, si cand vezi o idee cum poate fi, fatza de cum e, te gandesti: da. trebuie sa fac niste bani!
in mod interesant, are si el aceeasi idee ca mine: banii n-au valoare, ceea ce are valoare e timpul. banii sunt un vehicol pentru libertate. imi place perspectiva asta.
***
vine primavara.
m-am apucat sa va scriu mesajul ieri (in tren spre servici), iar azi il termin. deci nu v-am spus ca ieri a fost o zi superba, de-a dreptul. asa ca azi dimineatza, cand ma spalam pe dintzi m-am uitat in oglinda si mi-am zis: "asta e, baiete. melbourne scrie pe tine." n-are vreme (de obicei), dar are... cam orice altceva iti doresti.
sper ca sentimentul asta sa tzina, ca e tare frumos.
